Descoperire uimitoare în subsolul marţian care întăreşte ideea că Planeta Roşie a putut susţine viaţa

Studiul scoate la iveală gradul de extindere al apei din subsolul marţian, ceva ce până acum a fost prezis doar de modele, scrie Phys.

„La început, Marte era o lume cu apă, dar pe măsură ce clima s-a schimbat, apa s-a retras în adâncime”, a precizat Francesco Salese de la Universitatea din Utrecht, Olanda. „În studiul nostru am calculat apa, întrucât cantitatea şi rolul este o chestiune încă dezbătută şi am găsit primele dovezi geologice ale unui sistem de apă în subsolul lui Marte”, a adăugat acesta.

• Astronomii au confirmat cel mai rapid vânt măsurat vreodată pe o planetă! „N-am mai văzut așa…
• Secretul pentru o genuflexiune corectă. O mișcare simplă, cheia sănătății pe termen lung

Salese şi colegii săi au explorat 24 de cratere închise din emisfera nordică, care ajung şi la 4.000 de metri adâncime (sub nivelul mării – nivel care, având în vedere lipsa de mări a planetei, este definit arbitrar în funcţie de relief şi presiunea atmosferică).

Trăsăturile de pe fundul acestor cratere s-ar fi putut forma doar în prezenţa apei. Multe cratere au mai multe seturi de trăsături, toate la adâncimi de 4.000 – 4.500 de metri, indicând că aceste cratere au avut lacuri sau curgeri de apă care s-au schimbat odată cu trecerea timpului.

Aceste caracteristici includ canale formate în pereţii craterelor, văi săpate de apă, delte despre care se crede că s-au format pe măsură ce nivelurile de apă s-au ridicat şi au scăzut, terase formate de apa stătătoare şi depozite de sediment în formă de evantai asociate cu apa curgătoare.

Lacurile, contemporane cu un ocean marţian

Nivelul apei este similar cu liniile de ţărm teoretice ale unui posibil ocean marţian care ar fi existat acum 3-4 miliarde de ani. 

„Credem că acest ocean ar fi fost conectat la o reţea de lacuri aflate în subsol care se întind pe toată planeta”, a adăugat co-autorul Gian Gabriele Ori, director la International Research School of Planetary Sciences din Italia. „Aceste lacuri ar fi existat acum circa 3,5 miliarde de ani, astfel că ar fi fost contemporane cu un ocean marţian”, a adăugat acesta.

Istoria apei de pe Marte este una complexă, iar noul studiu mai adaugă un element la această complexitate. Mai mult, echipa a găsit semne ale unor minerale din 5 cratere care sunt asociate cu apariţia vieţii pe Terra: minerale argiloase, carbonaţi şi silicaţi. Astfel de regiuni vor fi extrem de importante pentru viitoarele misiuni pe suprafaţa marţiană, precum ExoMars, un demers al ESA şi Roscosmos pentru anul următor care are în vedere trimiterea unui rover (denumit recent Rosalind Franklin) şi a unei platforme ştiinţifice, cu scopul de a explora regiunile de pe Marte care pot avea elementele cheie pentru găsirea urmelor de viaţă pe Planeta Roşie.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

De ce nu poate fi teraformată planeta Marte?

Sub scoarţa planetei Marte ar fi putut exista viaţă. Un studiu demonstrează că, în trecut, condiţiile erau favorabile

”Coacăzele” de pe Marte continuă să uimească savanţii, dar un studiu vine cu o nouă ipoteză. ”Sunt intrigat de această idee”

Foşti astronauţi NASA ai misiunii Apollo critică demersul de a trimite oameni pe Marte. ”Este un nonsens”